Inteligenta Emotionala Eficienta personala Comunicare de criza - 5 martie 2014 Public Speaking cu Melania Medeleanu Comunicam sau ne prefacem? Curs Asertivitate Tehnici de vanzare Resurse - Comunicam sau ne prefacem? Resurse - Episodul 1 - Comunicam sau agresam? Resurse - Episodul 2 - Comunicam sau ne supunem? Resurse - Episodul 3 - Comunicam pur si simplu sau simplu si pur? Curs deschis Inteligenta Emotionala

Comunicam sau ne supunem?

Stiluri de comunicare: Episodul 2- Submisivul

“Nu stiu exact ce sa spun …”
“Nu sunt foarte priceput …”
“Tu stii mai bine ca mine…”
“Stiu ca ar trebui sa nu-mi spun parerea…”
“Scuzati-ma ca intervin…”

Sunt doar cateva din expresiile la care apeleaza in discursul lui submisivul, atunci cand in sfarsit si-a facut curaj sa spuna si el ceva! Si asta nu se intampla tocmai des, intrucat, de cele mai multe ori, submisivul tace, se retrage cu coada intre picioare in propriul teritoriu, fuge de orice situatie care implica afirmarea personala, evita asumarea responsabilitatii pentru implinirea propriilor nevoi si drepturi, abandoneaza conflictul in favoarea celuilalt si prin tot ceea ce intreprinde pare sa transmita mesajul: “Drepturile si nevoile tale conteaza; eu aproape ca nu exist. Fac tot ce vrei si spui tu, pentru ca eu nu merit nimic si nu sunt demn sa fiu iubit”.
Intuitesti nota de tristete si nemultumire din atitudinea submisivului? El sufera in tacere din cauza neincrederii in fortele proprii, este macinat de o permanenta autocritica “ucigatoare”, si rumineaza necontenit asteptari negative in legatura cu orice situatie care il obliga la exprimare personala.

Incerci sa-ti localizezi in trecutul tau o astfel de persoana ?… Daca iti este dificil, inseamna ca toate eforturile ei de a trece neobservata au avut efect. Foarte probabil, s-a conformat hiperamabil si hiperpoliticos la toate cerintele tale, crezand ca ar gresi daca ar incerca sa refuze. Sau poate iti vine in minte faptul ca o astfel de persoana ai putea fi chiar tu - care te regasesti des in situatia de a-ti estima gresit limitarile personale, ceea ce iti ingreuneaza foarte mult eforturile de a lua decizii si a le sustine, ajungand, mai de graba, sa te ascunzi de confruntari sub masca falsa a concilierii sau tactului.
Ai mai putea experimenta varianta in care iti dai seama ca un submisiv este prezent in viata ta chiar in acest moment: parca il si vizualizezi: capul plecat (sugereaza supunerea!), corpul inclinat in fata, ca si cand ar cauta sa se sprijine pe ceva, umerii trasi si pieptul ascuns in spatele unui obiect cu rol de scut, tinuta umila asociata cu privirea evitanta si vocea stinsa. Pare un mielusel bland, dus la taiere, cuminte, docil, supus … Ai crede ca e lipsit de orice instinct agresiv. Ei bine! Te-a pacalit! Submisivul este si el inzestrat de mama natura cu instinct agresiv, intocmai precum agresivul, ceea ce face diferenta este forma in care cel dintai alege sa isi manifeste instinctul agresiv. Frica de a fi respins, criticat si durerea pe care i-o genereaza conflictul, il determina pe submisiv sa nu-si exprima gandurile, trairile si nevoile pentru ca se asteapta ca afirmarea lor sa intre in conflict cu ale celorlati. Dar ce sa faca submisivul nostru cu energia nativa care rezulta din instinctul agresiv si care i-a purtat spre exterior sentimentele si nevoile? In contextul in care, eliberarea externa a acestei energii, este o varianta inacceptabila pentru un submisiv, atunci el o va orienta catre interior. El ajunge astfel, sa se autoagreseze, sa creasca inauntrul lui un adevarat persecutor, ca urmare a acumularii de instincte agresive inabusite constant odata cu trecerea timpului. (Ar fi de dorit sa nu te afli in preajma lui daca aceste energii tensionate ar fi eliberate catre exterior fara cenzura!). Intoarcerea catre interior a instinctului agresiv este doar o forma prin care submisivul isi gestioneaza agresiunea; o alta forma este atribuirea propriului instinct agresiv celuilalt, care este perceput cu o forta dubla – data, pe de o parte, de propria lui agresivitate, pe de alta parte, de agresivitatea proiectata de catre persoana submisiva.

Simti ca ti-ai cam prins urechile in atata analiza psihologica? Te intrebi ce nevoie ai tu sa sti toate astea, daca submisivul, spre deosbire de agresiv, pare inofensiv si chiar “util la casa omului”, din moment ce e capabil sa renunte la sine pentru nevoile tale, nu? Ei bine, toate aceste informatii te pot ajuta sa afli ca viata nu e tocmai roz alaturi de un partener submisiv (indiferent de tipul relatiei: profesionala sau personala). Nu te-am convins inca, nu? Atunci mediteaza asupra riscului de a fi mereu tras in jos spre nivelul lui redus de incredere in fortele proprii (aminteste-ti ca el nu isi constientizeaza forta proprie!). Te invit, totodata, cititorule sa problematizam asupra modului in care te poate afecta potentialul agresiv reprimat al partenerului tau submisiv.  Forta acelui persecutor ascuns sub masca duioasa a supunerii te poate incita sa raspunzi pe masura … adica sa agresezi! Rezultatul? Un sentiment amar de vinovatie pentru actiuni care nu te reprezinta, dar pe care le-ai intreprins ca urmare a reactiei la energiile psihice ale partenerului submisiv. Si … colac peste pupaza … ori de cate ori inregistrati o reusita, iti va fi foarte dificil sa impartasesti cu el bucuria, pentru ca el va avea grija sa-ti aminteasca necontenit ca el nu merita. Finalul?! Pai ... vei termina, probabil, prin a ajunge intr-o buna zi extenuat si saturat de permanentele provocari de a lua decizii sau a avea initiative in locul lui. Cam asta ar fi pretul pe care-l platesti partenerului tau submisiv. In tot acest timp, el traieste satisfactia infantila de a nu-si asuma responsabilitatea trairilor si nevoilor personale, plasandu-se, astfel la adapost de esecuri si dezamagiri. Sti vorba aceea: cine nu munceste, nu greseste! Asa si submisivul: daca nu face nimic, nu prea are cum sa greseasca. Si sti care e paradoxul? Ca bine ar fi sa greseasca! Pentru ca, daca ar gresi, submisivul ar inregistra un succes: acela de a actiona. De ce e actiunea un succes, luata in sine? Pentru ca o actiune, fie ea si de a gresi, tot e mai buna decat o non-actiune - prin care iti pierzi independenta, iti negi nevoile si traiesti o viata care nu iti apartine…

Ei … ce zici? Cum ti se pare stilul submisiv, fata de cel agresiv?. Ceva mai … decat cel agresiv? (Daca ai nevoie de un “refresh”, poti oricand sa revezi “episodul 1”). Ei … si stai sa vezi  “episodul 3”, cel al stilului asertiv …