13 iun. Pretul fericirii in organizatii
Fericire vs. Nefericire. Intrebari si raspunsuri
Ce îi face pe angajați fericiți și ce pot face companiile pentru a avea angajați fericiți?
Din experiența mea de trainer și psiholog consultant în dezvoltare personală și profesională, pot să spun că fericirea, așa cum o percep angajații, sau oamenii în organizații, este în foarte multe situații tradusă ca fiind sentimentul de siguranță, de aprobare și control, căutat de cele mai multe ori în afara noastră. Ni se pare că suntem fericiți atunci când credem că suntem în siguranță pentru că lucrăm într-o companie destul de mare și de stabilă. Spunem că suntem fericiți când dorința noastră de apreciere, validare, confirmare este bifată, iar această dorință este căutată tot în afară: o vedem în modul în care se poartă șefii și colegii cu noi. Recunoașterea de care credem că avem nevoie este reprezentată de multe ori prin sisteme de recompense și bonusare, prin garantarea unui statut – mașină de serviciu, birou personal, beneficii etc. Tot din experiență, am observat că oamenii declară că se simt împliniți atunci când lucrurile ies după bunul lor plac – când cei din afara lor răspund așa cum au anticipat ei și le îndeplinesc așteptările. Acești angajați se ghidează după dorința de control. Dacă se află într-un context în care compania creează posibilitatea realizării acestui control, atunci se vor considera fericiți.
Dar aceasta este o iluzie a fericirii. Iar iluzia fericirii este o stare căutată în afara momentului prezent, pentru că este de fapt o proiecție mentală a eu-lui în viitor. Această fericire este tranzitorie și de scurtă durată.
Pentru a permite și facilita contextul pentru adevărata fericire, companiile ar putea să pună la dispoziție angajaților politici și sisteme care să permită ca ei înșiși să funcționeze ca surse de siguranță, aprobare și control. Și, astfel, să înceteze să mai caute aceste surse de validare în afara lor. Iar aceste sisteme pot fi cuprinse în programe de dezvoltare, prin care liderii să se formeze ca surse interne de apreciere, de control și siguranță și să funcționeze ca modele în acest sens, pentru echipele lor.
Liderii ar trebui să fie mai degrabă arhitecți de sisteme decât arhitecți de procese. Compania ar trebui să facă trecerea de la un management de tip comandă-control la un management antreprenorial, unde se încurajează ownership-ul, toleranța la greșeală, (și nu căutarea perfecțiunii), ci un context în care oamenii să crească organic, în firescul lor.
Ce îi face pe angajați nefericiți și ce ar trebui să facă companiile pentru a evita să aibă angajați nefericiți?
În condițiile în care angajații se simt în afara controlului, nu percep acea senzație de siguranță, validare din exterior, pe care o caută neîncetat. Astfel, ei simt exact opusul fericirii. Însă, adevărata fericire este obținută când ne eliberăm de cautarea în afară, când schimbăm localizarea sursei din afară înăuntru și începem să ne experimentăm pe noi ca sursă a aprecierii, a controlului și siguranței. Adevărata fericire vine dinăutru și nu este un gând, o convingere, este o stare de a fi.
Pentru a evita să aibă angajați nefericiți, companiile ar trebui să investească în lideri conștienți. În organizațiile cu leadership conștient este promovată cultura colaborativă și cu puterea deciziei la nivelul cel mai aproape de problemă versus o abordare sistemică, în care deciziile sunt luate pe bază de sisteme. În astfel de organizații, focusul nu este doar pe achiziție de cunoștințe, ci (cel puțin la fel de mult) pe formare de caractere și pe achiziții de filozofii de gândire.
Cum contribuie fericirea angajaților la productivitatea companiei? Dar nefericirea acestora? De ce?
Pseudo-fericirea are rezultate multiple. Pentru o perioadă de timp, lucrurile ar putea să meargă, să se obțină productivitate înaltă și să se ajungă la un vârf, dar de acolo căderea va fi abruptă. Când vine vorba de adevărata fericire, rezultatul este o consecință firească, ce reflectă calitatea energiei din care se naște. Pseudo fericirea duce la pseudo-rezultate. Dacă energia este o fericire autentică, atunci calitatea rezultatului este asigurata pe termen lung.
Calitatea energiei asigură calitatea rezultatului și durabilitatea. Altfel nu va avea viață lungă. De ce? În Pseudo-fericire, angajații vor căuta în permanență validarea, controlul și siguranța în afara lor, acolo unde în esență nu le pot găsi cu adevărat, iar o astfel de căutare epuizează, consumă și duce la descurajare, la neputință, la frustrare, furie, revoltă și indignare.
Asemeni fiecăruia dintre cei care ajung să fie cu adevărat fericiți pentru că descopera aprecierea, siguranța și controlul în interiorul lor, și organizațiile ajung să fie cu adevărat fericite atunci când susțin găsirea soluțiilor prin oamenii din interiorul lor.
Diana-Elena Onila, Psiholog consultant & Trainer senior
Nici un comentariu