06 dec. Viata si moartea managerului acrobat

„Viaţa este acolo sus pe sârmă. Restul este doar aşteptare.” 

Nik Wallenda, supranumit „Regele mersului pe sârmă”

Un cablu întins în înaltul cupolei, ‎sub becurile orbitoare şi un acrobat ce pune pas după pas pe firul subțire. La fiecare clătinare a cablului inimile spectatorilor îngheață. 

Glasuri înfricoșate de această joacă nebunească, care poate fi ultima, se fac auzite : 

– Ajunge! Opriți! Destul! Coboară! 

„Cum destul? Oare le este frică pentru mine sau le este frică de …frica lor? Puţină răbdare. Am atâtea de arătat…”

…Lor…Lui însuşi…  Lumii întregi…

Este povestea pe care, la nivel metaforic, o poate trăi orice om de business. O dată sau de mai multe ori.

În acelaşi timp, dacă am alcătui o lista a poveștilor de succes, am putea constata că, în cea mai mare parte, ele sunt despre oameni care au reușit pe cont propriu. Pornind de la zero o afacere. Și nu de puține ori, antreprenorii au fost mai înainte manageri angajați.

Dacă este același om, care doar funcţionează în contexte diferite, cum de „străluceşte” și inspiră cu mai multă forţă „pe cont propriu”? 

Pe sârmă sunt amândoi– manager şi antreprenor.

Managerul înconjurat de echipa „tehnică”,respectând întocmai instrucțiunile „regizorului”, asigurat în cabluri. Caută mereu să își perfecționeze tehnica pentru a rămâne pe afișul spectacolului.

Antreprenorul este înconjurat de obicei de familie, câțiva prieteni (pe cât de sinceri, pe atât de rari), verificându-şi singur cablul‎, reinventând coregrafia de la un spectacol la altul.

Tehnica nu este diferită: un pas după celalalt‎. Prioritățile sunt, însă, diferite.

Managerul poate să aleagă siguranța. Siguranța unui mediu relativ constant, siguranța unor venituri, predictibilitatea‎ zilei de mâine (este bine să ştii ce te aşteaptă – fie că este de bine, fie că este de rău).

Antreprenorul ‎nu are de ales decât să energizeze libertatea. Libertatea de a-şi stabili locul și înălțimea la care își întinde cablul, durata reprezentaţiei şi cât de mult îţi doreşte ca spectatorii să dorească să îl vadă în continuare pe scenă.

Cu cât promite spectacolul să fie mai grandios, cu atât așteptările publicului sunt pe măsură. Iar greşelile pot apărea oricând.

Managerul tinde să evite greșelile. Orice eroare l-ar putea costa prezenţa pe „afiş” în următorul spectacol. 

Antreprenorul are nevoie de greșeli pentru a învăţa. ‎Uneori cade și se accidentează serios încă de la prima reprezentație. Pentru că a intrat în afacere nepregătit, naiv. Are încredere nemăsurată în clienți, bănci, colaboratori. Și sunt situații în care ajunge să piardă tot – afacere, casa, familie. Tot ce a pus în joc şi nu este ușor să-ţi găsești puterea să te aduni. Sunt și din cei care încremenesc în neputință. Cei mai mulți încearcă să se ridice din nou în picioare, sunt înapoi pe cablu. Ei știu că pierd mai mult dacă rămân la pământ. 

În mersul pe sarma este fără îndoială vorba despre echilibru. 

Managerul ‎poartă pe umeri echipa, obiectivele, sarcinile, politica firmei, target-urile.

Antreprenorul ‎se balansează între familie și păstrarea integrităţii. Integritatea bunurilor, a echipei şi a propriei persoane.

Cu cât notorietatea acrobatului este mai mare, cu atât cablul este mai sus. Cât de sus?

Atât cât îți permite înălțimea „clădirii”, atât cât indică regizorul spectacolului, atât cât pericolul nu este extrem de periculos pentru manager.

Antreprenorul visează mult și înalt. De multe ori îi înnebunește pe cei din jur. Oricând te poți trezi cu el fixandu-si cablul între cele mai înalte două clădiri din orașul cu cele mai puternice vânturi. Şi de cele mai multe ori fără plasa de siguranță. 

‎Deși mersul pe sârmă pare la fel, indiferent de protagonsit, în realitate el este diferit de la un spectacol la celalalt. 

Numărul managerului se încadrează în ideea generală a spectacolului. Este un capitol dintr-o poveste amplă. 

O afacere antreprenorială împrumută personalitatea „creatorului”. Numărul antreprenorului este însăși povestea spectacolului.

Căderile sunt inevitabile, chiar dacă de la primele lecții fiecare exersează aterizările forţate – ‎cum să te ghemuieşti, cum să te prinzi cu mâinile în caz de dezechilibru.

În spectacolele în care evoluează managerul mersul pe sarma este asigurat. Plasa sau cablurile de susținere a acrobatului nu permit accidentări dramatice. Sigur ca după două sau trei căzături în spectacole cu public numeros, regizorul propune schimbarea lui. Acrobatul nu mai are sârmă. ‎O lună…două…un an… Atât cât îi ia să își găsească un alt spectacol.

Antreprenorul, în lupta pentru notorietate, renunță la toate asigurările‎. Iar fracturile rezultate în urma căderii sunt de multe ori incompatibile cu mersul pe sârmă. O lună… doua…un an… doi… Atât cât îi va lua să exerseze echilibrul pe sârmă cu o proteză, într-un picior, în mâini. Pentru că de înălţime nu te vindeci niciodată. 

Acrobații pe sârmă sunt la fel de talentați, indiferent dacă sunt manageri sau antreprenori. Au mușchi exersați și puternici, au curaj‎ (poate chiar nebunie), echilibru, au trecut pe răboj multe experienţe. Au dileme ce le pun la incercare integritatea si ego-ul.

La căderea cortinei, se naște, totuşi, o întrebare: Poveștile de succes sunt despre oameni sau despre contexte?

Dragoş Ion – Managing Partener iD learning

Training. Consultanţă. Evaluare. Coaching