28 apr. Articol Revista Biz

Singura constanta este nevoia de adaptare continua

“Nu gestiona schimbarea – initiaz-o inainte de a fi nevoit”, Jack Welch

Atunci cand vorbim despre reusita versus esec, am putea vorbi despre companii care invata versus companii care nu invata. In limbajul contemporan „a invata” a pierdut intelesul sau principal: a schimba, a transforma mintea. „Invatarea” generaza mai mult imaginea cuiva care sta intr-o banca sau pe un scaun, pasiv, ascultand si urmand instructiuni, pentru a face pe plac profesorului.

O companie care invata isi dezvolta capacitatea de a-si crea viitorul.

Cand vorbim despre organizatii care invata nu vorbim despre destinatii finale, deoarece in cazul lor exista o calatorie continua. Daca la inceput invatarea este adaptativa, ea se cere completata de invatarea care creste capacitatea creativa.

In trecut multe industrii erau dominate de un leader unic si incontestabil. Totul se stabilea la varf, iar ceilalti urmau orbeste ordinele „marelui strateg”. Astfel, un grup restrans de persoane invatau pentru organizatie. Indiferent de nemultumiri, clientul ramanea fidel.

Oare putem considera ca producatorii si companiile de succes de ieri, sunt cei care invatau cel mai mult? Daca doar au supravietuit in acele vremuri, fara a-si atinge potentialul maxim? Daca, „excelenta” lor de ieri este de fapt „mediocritatea” de astazi?

In majoritatea companiilor care au esuat apar din timp semnale ca exista probleme. Dar dovezile sunt ignorate sau negate, chiar daca unii manageri sunt constienti de ele –  generand o reactie ineficienta in fata amenintarilor reale la adresa supravietuirii organizatiei. Asemenea unui organism, sistemele interne ale companiei sunt „setate” sa reactioneze la schimbari bruste ale mediului, nu la schimbari treptate, de mica intensitate.

Acestea din urma, fie nu sunt percepute de catre cei care au puterea sa le gestioneze, fie sunt  etichetate ca inofensive la adresa companiei, fie, pur si simplu, sunt ignorate.

De-a lungul istoriei, imperii s-au prabusit in perioade foarte scurte. Asemenea organizatiilor care esueaza, aceste imperii au simtit ca ceva nu este in ordine, dar instinctul lor a fost de a apara si mai inversunat modurile traditionale de a face lucrurile, in loc sa se indoiasca de ele.

Extrapoland legea biologica a supravietuirii exemplarului cel mai adaptabil, poate ca disparitia unor companii este benefica. Aceasta perspectiva, desi dureroasa pentru angajati si angajatori, genereaza ideea redistribuirii resurselor catre noi organizatii si culturi ale caror valori sa fie in concordanta cu realitatea. Acum trebuie sa cautam singuri raspunsul la intrebarea “De care parte vrem sa fim?”.

Dragoş Ion – Managing Partener iD learning

Training. Consultanţă. Evaluare. Coaching