10 nov. Deciziile bune trec prin stomac, inima si creier!

Ana se gandea ingrozita la ziua care incepea. Se lupta cu un ghem in stomac si cu un sentiment de furie…anticipata. Tot ce putea vedea pentru acea zi era reintalnirea sefa ei, Elena. Nu o vedea avand calitati de leader si simtea ca Elenei ii este, intr-un mod ciudat, frica de ea. Ce usurare cand plecase in concediu! Inainte de aceasta binevenita “pauza” intre ele, ultima sedinta fusese departe de una considerata compliant pentru o multinationala. Furie, reprosuri, orgolii ranite, nemultumire.

Singurul lucru la care se putea gandi era ca urmeaza sa imparta spatiul biroului cu Elena. Brusc, cei 800m²  de open space deveneau o cutie de chibrituri. “Macar sa ajung la timp, sa nu mai gaseasca inca un motiv de nemultumire”. Oare trebuia, totusi, sa accepte jobul care i se propusese in urma cu o saptamana? I-ar fi placut, chiar daca salariul nu era atat de mare pe cat se asteptase. In momentul in care a citit e-mailul cu oferta simtise o usurare “Uite! Biletul meu salvare de nebunie corporatista imediata” si simtise cum toata tensiunea de la nivelul inimii se topeste .

“Daca si la celalalt job va fi la fel? Sa accept sau nu oferta? Ok, ma mai gandesc o saptamana si gata!”

Aceasta decizie tot se reactiva in mintea ei, ca enervantul „snooz” de la alarma. Gandul la noul job parca ii lua o piatra de pe inima, ii venea cu un sentiment de destindere. Imaginea actualului post pe urmatoarea perioada o facea sa simta o incordare mai mare decat se astepta.

Tensiunea dintre Ana si Elena a fost aproape „palpabila”. Ana simtea cum Elena pare ca ii comunica din ochi

“Nu-mi place de tine si o sa ma asigur ca nu-ti va fi prea confortabila perioada urmatoare.”

Ana a facut apel la tot ce invatase la training-urile de inteligenta emotionala. A folosit, pe cat a putut, acele formule “magice” din cursurile de comunicare asertiva. Chiar si-a adus aminte de o carte de dezvoltare personala pe care o citise recent si in care erau explicate tehnici prin care sa faci fata interactiunii cu o persoana neplacuta. Pareau ca nu au niciun efect.

Este experienta Anei regasita din realitate? Parca nu este doar o pura fictiune. Te invit sa iti amintesti ce ai simtit si gandit in timp ce citeai povestea Anei – poate simpatie, dezacord, nemultumire, neplacere?  Ti s-a intamplat sa simti la fel ca protagonista povestii acel nod in stomac sau “gheara” in inima (fara sa fie semnul unui atac de cord, bineinteles)? In ce context a aparut? Ce decizie trebuia sa iei?

Interesant este ca aceste simptome la nivelul inimii si al stomacului, pe care le vedem ca pe niste metafore, sunt, de fapt, dovedite stiintific. Mai precis, studiile (Michael Gershon, Universitatea Columbia; John & Beatrice Lacy, Fels Research Institute) au aratat ca la nivelul inimii si al stomacului avem neuroni. Practic, avem un creier in cutia craniana si doua “creiere locale”: la nivelul inimii sunt localizati 40.000 de neuroni (numiti baroreceptori), iar in zona zona stomacului au fost descoperiti 100 de milioane de neuroni (mai multi decat in coloana vertebrala).

Creierul din stomac ne “raspunde” la intrebari ca “Este periculoasa aceasta situatie?”, “Siguranta mea, de orice natura, este amenintata?”, iar cel din inima are in el senzatii, amintiri, preferinte “iti sta inima in loc”, “l-a scos de la inima”, “a se face inima cat un purice” etc. Pe scurt, creierul din stomac se preocupa de siguranta noastra, iar cel din inima de sentimentele noastre.

Multa vreme s-a crezut despre creier ca este stapanul absolut al corpului, singurul “decision maker”. Primele studii au aratat ca uneori creierul transmite mesaje pe care inima nu le asculta si alege un raspuns propriu. Pare ca sistemul Top-Down nu functionaza intotdeauna. Ceea ce functioneaza este insa varianta Bottom-Up. Inima trimite la randul ei semnale catre creier, iar acesta tine cont de ele.  Alte cercetari au descoperit ca bataile inimii pot fi transformate in semnale nervoase care circula catre creier si influenteaza procesarea emotiilor si a gandurilor!  Inima nu este doar o pompa, ci un intreg mecanism decizional pe care ar trebui sa il avem in vedere.

Este ceea ce inima si stomacul Anei transmiteau legat de luarea deciziei de a-si schimba jobul. Doua creiere votau pentru “da, acum”, celalalt pentru “nu acum”. Deznodamantul a fost clar. Consilierii care imbina psihologia cu neurostiintele si cu diversele curente spirituale, recomanda sa ne privim fiinta ca pe un intreg, sa fim prezenti si constienti de toate semnalele pe care ni le da corpul nostru pentru ca este rezultatul a milioane de ani de experiente.

Luarea deciziilor este un subiect extrem de atragator pentru cercetatori. Un studiu realizat de neuropsihologul Antonio Damasio a aratat ca deciziile sunt luate in zona „emotionala” a creierului  (la persoanele care au suferit leziuni cerebrale in partea creierului responsabile pentru generarea emotiilor, capacitatea de luare a deciziilor a fost serios afectata). Deciziile sunt luate prima data la nivel emotional si uneori nici nu ne dam seama ca am hotarat intr-o anumita directie. Cam acesta este principiul pe care sunt create reclamele din ultimii ani – vand emotii si nu utilizari concrete (balsamul de rufe nu iti mai face bluzele parfumate si usor de calcat, ci iti transforma ziua intr-una de fericire totala).

Pe scurt, pentru a face fata provocarilor profesionale suntem deja echipati cu mai multe resurse decat am crezut pana acum. Este recomandat sa ne ascultam inteligenta intuitiva si:

• sa acceptam ca avem si alte resurse interne in afara de mintea rationala… si sa le dezvoltam
• sa ne schimbam postura, din cea de victima in cea ce generator de resurse si solutii
• sa folosim toate incercarile pentru a deveni mai constienti de puterile noastre interioare

Anca Tomoroga – HR Consultant

iD learning | Training. Evaluare. Consultanta. Coaching

Stiinta poate fi transpusa in practica intr-o maniera accesibila si apropiata de ceea ce ti se intampla in fiecare zi. Esti un sistem integrat, care contine toate resursele necesare pentru a performa. Invata despre tine alaturi de noi!